Focul lui Sumedru este o tradiție românească, veche de două mii de ani. Înaintea sărbătorii Sfântului Dumitru, apărătorul păstorilor, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, se aprind focuri și tinerii se adună în jurul acestora. După ce au terminat de strâns roadele toamnei, cei mai înţelepţi dintre localnici au împărţit copiilor dulciuri şi covrigi, iar copiii au cântat în jurul focului. Bătrânii satului spun că şi anul viitor va fi unul roditor, pentru că flacările s-au îndreptat spre cer. Dacă focul s-ar fi aplecat într-o parte ar fi fost semn rău. Şi pe vremuri şi în prezent focurile se fac pe dealuri pentru a fi observate de la distanță. În foc se punea și tulpina unui copac tăiat din pădure ca simbol al zeului care moare și renaște în fiecare an. Obiceiul se mai păstrează în sate din județel

TRADIŢIE: Dealurile Bărbuleţului, purificate prin Focul lui Sumedru

Dansuri populare la o nunta din Comuna Bărbulețu. Evenimentul a avut loc la Caminul Cultural din localitate.

sursa : Biblioteca Comunala Barbuletu

În calitate de colonel, Arnold von Iacobson a contribuit la punerea bazelor armatei româneşti în timpul domnitorului Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica ( 18 iulie 1834 – 14 octombrie 1842), când a fost înfiinţat Ştabul Domnesc (Statul Major Princiar), îndeplinind funcţia de aghiotant al domnitorului între anii 1839-1841. De numele lui Arnold von Iacobson se leagă şi înfiinţarea la 12 ianuarie 1835, a unei Societăţi de Agricultură (era ales în funcţia de vice-preşedinte al societăţii), o fermă model în Pantelimon şi o şcoală, unde preda cursurile de agricultură şi silvicultură alături de Scarlat Rosetti şi Ion Câmpineanu. Ulterior, Arnold von Iacobson a fost cârmuitor la Brăila, unde se pare ca a întemeiat în judeţul de la malul Dunării un sat de „germani” de confesiune protestantă ca şi el, pe care l-a denumit simbolic Iacobson, aşezare care s-a menţinut în catagrafia judeţului până în jurul anului 1918.

Colonelul Arnold von Iacobson a fost căsătorit cu Ana Karpoff (1798-1878), directoare a Şcolii Centrale de fete din Bucureşti între anii 1852-1857, având împreună 7 copii: 3 băieţi şi 4 fete (Ecaterina, Olga, Maria şi Sofia), băieţii aflându-se mai mult sau mai puţin în slujba Rusiei ca diplomaţi. Astfel, Victor Iacobson a îndeplinit funcţia de secretar al Agenţiei Diplomatice Ruse la Mostar, în timp ce Voldemar (Vladimir) şi Alexandru au activat şi s-au stabilit în România. Voldemar (Vladimir) Iacobson (1834-1894) activează ca inginer hotarnic, cumpărând în 1882 de la Zinca Zărăfeasca moşia Bărbuleţ – Râu-Alb din judeţul Dâmboviţa, conform Ordonanţei Tribunalului Dâmboviţa nr. 583 din 17 noiembrie 1882.
Alexandru Iacobson, fiind vorbitor de rusă, franceză şi germană, s-a aflat întreaga viaţă în slujba diplomaţiei ţariste, funcţionând în calitate de consul la Iaşi şi Bucureşti, drept care a fost şi decorat ulterior de Ludovic al IV-lea de Hessa cu ordinul Sf. Filip la 30 iulie 1877, şi cu cel de cavaler al ordinului Coroana României de către regele Carol I la 16 august 1882. La Bucureşti, a deţinut funcţiile de cancelar al agenţiei ruse în perioada 6/22 februarie 1868 – 4/22 septembrie 1870, şi secretar al legaţiei în perioada 4/22 septembrie 1870 – 10-22 septembrie 1873.

Cei trei urmaşi ai lui Alexandru Iacobson, au fost Grigore, Maria şi Vladimir, care au intrat prin moştenire, în posesia moşiei Bărbuleţ-Râu-Alb. Dintre ei se remarcă Grigore Iacobson, născut în 1873 la Bucureşti, licenţiat în medicină la Paris şi mort în aprilie 1917, în campanie la Dorohoi. Unul dintre cei doi fii ai lui Grigore Iacobson, născut la 7 septembrie 1901 la Sinaia, Alexandru, se pare că i-a urmat tatălui său în domeniul medicinei, ca preparator în Institutul de Anatomie şi Embriologie de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, dar şi ca medic extern la serviciul de boli contagioase de la Spitalul de copii.

Celălalt fiu, Adolf Iacobson, născut la 4 mai 1893 la Paris, a îmbrăţişat latura militară a tatălui său, făcându-se remarcat în campanile armatei române din primul război mondial, participând chiar şi la eliberarea Basarabiei în perioada 15 februarie – 10 martie 1918. Căsătorit cu Elena Ştefănescu, Adolf Iacobson a avut doi copii: Grigore, născut în 1927, şi Alexandru, născut în 1931. În perioada interbelică, se pare că Adolf Iacobson a locuit la moşia de la Bărbuleţ, devenind chiar consilier comunal, funcţie ce i-a permis să aibă drept de vot la alegerile judeţene din 1937, pentru alegerea Senatorului consilierilor comunali şi judeţeni, în baza articolului 20 din legea electorală

Prof. dr. Cornel Mărculescu
Şcoala Gimnazială Dora Dalles Bucşani

sursa : http://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/fatumul-dambovitean-al-familiei-iacobson-mosierii-din-barbuletu-si-rau-alb/

In localitatea Barbuletu, din Dambovita, cateva sute de copii au mers, insotiti de preoti, din poarta in poarta prin sat, pentru a vestii nasterea Domnului. Ei au cantat colinde si au fost rasplatiti cu multe
dulciuri si bunatati.

Satenii le-au ascultat colindele si le-au umplut traista celor mici cu dulciuri si fructe: covrigi, dar si mandarine, bomboane, eugenii…

Unii au colindat ore in sir. Batranii sunt bucurosi ca datinele strabune dainuie si acum pe ulitele satului.

Voicu Iulian, preot parohia Barbuletu: “Copiii merg pe la casele credinciosilor si vestesc nasterea mantuitorului nostru Iisus Cristos. Ca si in alte dati si anul acesta ne-am strans cu toti copiii din
parohia noastra.”

Localitatea Barbuletu se afla pe Valea Dambovitei si in fiecare an, cei mici fac cete si colinda din poarta in poarta ca sa pastreze vie traditia.

Craciun Fericit si La Multi Ani !
www.PrimariaBarbuletu.com ?